Copii în România trăiesc în anxietate din cauza lipsei de acces la servicii medicale

De ce frică de medic?

București, 12 octombrie 2026, 21:18 – Raluca Buzea, responsabilă cu programele de sănătate în cadrul Crucii Roșii, a declarat în emisiunea Medika TV că un număr semnificativ de copii din România trăiește într-o stare de anxietate profundă, cauzată exclusiv de lipsa oricărui contact precedent cu un medic sau cu un serviciu medical de bază. Această situație, pe care ea a o definit ca „extrem de gravă” și chiar „provocatoare”, se manifestă mai ales în comunitățile izolate, unde accesul la serviciile de sănătate este restricționat sau inexistent.

Ultimele știri

Barbu la Agricultură: despăgubiri pentru secetă și credite la 1,95%PSD vizează indexarea pensiilor și scutirea de CASS pentru mame și veteraniPiloții români doborâd două drone deasupra Mării NegreIlie Bolojan explică votul PNL pentru Guvernul Niculescu și trecerea în opoziție

Un exemplu alarmant pe care l-a relatat este cazul unui copil foarte mic, al cărui părinte a refuzat să-l internalizeze în spital, deși un alt copil din aceeași familie tocmai decedase din cauza unei pneumonii grave. Tatăl a justificat refuzul cu afirmația că „cea mică a plâns când i‑a pus branula”.

Ce caz alarmant ne așteaptă?

Raluca Buzea a explicat că, la vârsta de o lună și trei săptămâni, orice bebeluș reacționează cu plângere la introducerea unei branule în nas, iar această reacție nu semnifică refuzul tratamentului, ci este o reacție normală de incomod.

În lipsa unor explicații clare, părintele a interpretat greșit această reacție și a refuzat internarea, ceea ce a dus la o pierdere evitabilă.

„A trebuit să facem munca de lămurire pentru a-l convince să accepte spitalizarea copilului”, a subliniat reprezentanta Crucii Roșii.

De ce ne temem de necunoscut?

Mulți copii nu au niciodată fost la medic și, de aceea, când sunt confruntați cu un consult medical, reacționează cu frică, confuzie și evitare.

Ei nu știu ce se întâmplă.

Cum ne afectează ecranele?

Nu au mai fost niciodată la medic. Este ceva nou, straniu, și nu știu ce să facă.

Nu colaboră, nu au idee despre ce înseamnă un consult medical, a declarat ea.

Unde e abuzul și neglijarea?

Această nebunie face ca mulți dintre ei să evite contactul vizual cu personalul medical, iar medicii, frustrati, le spun frecvent: „Uită‑te la mine”, în încercarea de a crea o legătură de încredere.

Buzea a avertizat că anxietatea la copii nu provine exclusiv de necunoscarea serviciilor medicale, ci este și amplificată de expunerea prelungită la ecrane – televiziore, tablete, telefonuri – care contribuie la izolare socială și dificultățile de comunicare. Mulți dintre acești copii nu fac contact vizual nici cu părinții, nici cu educatori, ceea ce agravează starea lor de vulnerabilitate.

Ce trebuie făcut?

Un caz particolar de gravitate a fost cel al unei fetițe de 12 ani care avea un istoric clar de abuz sexual, iar altă fetiță, crescută exclusiv de frații săi, prezenta pe corp semne evidente de abuz fizic – arsuri de țigară, amănunte și alte marcaje – fără ca niciun adult din cadrul familiei sau comunității să fi intervenit sau să fi notat situația. Tatăl ei era internat în spital de mult timp, iar ea era în grija fraților săi.

Pe corpul ei se observa arsuri de țigară. Dacă i le‑a făcut altcineva, este o situație gravă.

Dar chiar și dacă le‑a făcut ea însăși, această ipoteză indică, la rândul ei, că acea copilă suferă profund și are nevoie urgentă de sprijin psihologic și medical, a subliniat Buzea, evidențiind că oricare dintre aceste explicații necesită intervenție imediată.

Care sunt consecințele pe termen lung?

Representanta Crucii Roșii a insistat pe necesitatea de a dezvolta programe de educație sănătare direcționate atât către copii, cât și către părinți și comunități izolate, pentru a reduce frica de necunoscut și pentru a promova recunoașterea semnelor de abuz sau neglijare. A subliniat că fără o abordare integrată – care să combine accesul la serviciile medicale, educația sănătate și intervenția socială – copiii vor continua să trăiască în tăcere, în anxietate, și să plătească un preț exagerat pentru lipsa de atenție și sprijin.

Această problemă, deși puțin vizibilă în discursul public, are efecte profund pe termen lung: copiii care nu primesc atenție medicală adecvată în timp util dezvoltă patologii cronice, dificultăți de învățare, tulburări de comportament și riscuri crescute de excluziune socială. Este imperativ, conform Buzei, ca autoritățile să recunoască această criză silenciosă și să acționeze cu urgență pentru a asigura că niciun copil din România nu mai trăiește în frica de necunoscut, ci în siguranță și sănătate.