România, o oază de siguranță alimentară într-o lume care suferă de foame?

Cât de aproape suntem de o criză globală?

Deși la nivel global sute de milioane de oameni se confruntă cu lipsuri alimentare și cu o scumpire dureroasă a produselor de bază, România rămâne ferm ancorată printre cele 24 de țări care înregistrează un scor sub 5 puncte în Indicele Global al Foametei din 2026. Aceste state își împart locurile 1–24 în clasament fără o ierarhie strictă, diferențele dintre ele fiind infime. În aceeași categorie de risc scăzut regăsim și alți vecini europeni, printre care și Bulgaria. În schimb, Ucraina resimte din plin presiunea unui scor de 11,6 puncte, încadrat la nivel moderat.

Ultimele știri

Barbu la Agricultură: despăgubiri pentru secetă și credite la 1,95%PSD vizează indexarea pensiilor și scutirea de CASS pentru mame și veteraniPiloții români doborâd două drone deasupra Mării NegreIlie Bolojan explică votul PNL pentru Guvernul Niculescu și trecerea în opoziție

Privind spre cifrele mari, Indicele Global al Foametei din 2026 indică o medie mondială de 18,1 puncte, în urcare față de 17,6 puncte înregistrate în 2018. Raportul trage un semnal de alarmă: 44 de națiuni se luptă cu niveluri grave sau alarmante ale foametei, iar în 32 dintre acestea situația a degenerat vizibil.

Statistica internațională privind securitatea alimentară arată că aproximativ 645 de milioane de oameni au suferit de foame în 2025, adică 7,8% din populația planetei. Chiar dacă procentul e în scădere pentru al treilea an la rând, numărul exact al celor afectați rămâne uriaș, iar progresele sunt inegale de la o regiune la alta.

Ce ascund de fapt cifrele din România?

Pe lângă ei, alte 266 de milioane de persoane din 47 de teritorii s-au lovit de o insecuritate alimentară acută, în timp ce o treime din populația globului pur și simplu nu își permite o masă sănătoasă.

Deși aceste procente ne plasează într-o zonă sigură, ele nu șterg cu buretele realitatea din teren. Indicele nu reușește să măsoare în totalitate sărăcia cronică, dramele financiare ale familiilor sau puterea reală de cumpărare a fiecărui român pentru o alimentație corectă.

Dincolo de statistici, conflictele armate rămân principalul catalizator al foametei. Războaiele radă culturi întregi, pun la pământ sisteme de irigații, distrug depozite și șosele, blocând fermierii și aprovizionarea piețelor.

Când lanțul de aprovizionare cu semințe, îngrășăminte și combustibil se rupe, producția scade dramatic chiar și după ce armele amuțesc.

De ce rămâne foametea o armă a lumii moderne?

La rândul lor, secetele, inundațiile și capriciile vremii distrug recolte an de an, în timp ce datoriile și sărăcia taie orice șansă de redresare pentru familiile lovite de necaz. Dependența de importuri lasă la rândul ei statele vulnerabile în fața șocurilor comerciale și a prețurilor scăpate de sub control.

În Nigeria, Republica Democrată Congo, Sudan și Sudanul de Sud, exodul populației și distrugerea mijloacelor de trai fac ca o masă caldă să devină un lux imposibil.

În 2018, Consiliul de Securitate al ONU a adoptat Rezoluția 2417, un document dur care interzice transformarea foametei în armă de război și blocarea ajutorului umanitar. O realitate crudă care continuă, din păcate, să condamne milioane de oameni în regiunile măcinate de conflicte nesfârșite.