Strigăt de ajutor peste graniță: Românii din Ucraina se tem că își pierd școlile în limba maternă

Ce se ascunde în spatele vitezei de adoptare?

Comunitatea românească din Ucraina trage un semnal de alarmă și cere intervenția urgentă a autorităților de la București. Oamenii se tem că noile modificări legislative de la Kiev ar putea mătura, treptat, învățământul în limba română din regiunile Odesa, Cernăuți și Transcarpatia.

Ultimele știri

Barbu la Agricultură: despăgubiri pentru secetă și credite la 1,95%PSD vizează indexarea pensiilor și scutirea de CASS pentru mame și veteraniPiloții români doborâd două drone deasupra Mării NegreIlie Bolojan explică votul PNL pentru Guvernul Niculescu și trecerea în opoziție

Reprezentanții minorității au trimis deja o scrisoare oficială către președintele României, Nicușor Dan, către Ministerul Afacerilor Externe, condus de Oana-Silvia Țoiu, și către comisiile parlamentare, sperând într-o reacție diplomatică rapidă.

Miza întregului demers este proiectul de lege ucrainean numărul 16119. Deși documentul ar trebui să reglementeze drepturile educaționale ale minorităților, semnatarii avertizează că textul ascunde clauze periculoase. Acestea ar putea deschide calea către o reducere lentă, dar sigură, a prezenței limbii române în școli, punând sub semnul întrebării însăși existența acestor instituții cu tradiție.

Proiectul de lege a apărut pe masa Radei Supreme a Ucrainei pe 1 octombrie 2026, sub un titlu tehnic: „Privind modificarea cadrului legislativ referitor la educația în limbile minorităților naționale”. Ce i-a speriat pe români a fost viteza neobișnuită cu care s-au mișcat lucrurile. În doar cinci zile, pe 6 octombrie, Comisia pentru educație a dat deja undă verde, votând în unanimitate adoptarea rapidă a legii.

Această grabă a forțat comunitatea românească să acționeze sub presiune, de teamă că, odată votată forma finală, orice șansă de a corecta greșelile va fi pierdută.

Pentru a-și susține cauza, liderii comunității invocă documente grele: Constituția Ucrainei, Tratatul politic de bază din 1997 și Parteneriatul Strategic semnat în martie 2026. Mesajul lor este clar: statul ucrainean are obligația de a oferi garanții reale, nu doar promisiuni pe hârtie.

În viziunea lor, dreptul la educație în limba maternă nu înseamnă doar câteva ore de română rătăcite în orar, ci o rețea solidă de școli unde copiii să poată studia integral în limba părinților lor.

Școli întregi sau doar simple cursuri?

Un punct cheie al disputei se află în Tratatul din 1997. Articolul 13 spune negru pe alb că minoritatea română are dreptul de a fi instruită în limba maternă într-un număr necesar de „școli și instituții de stat”.

Semnatarii scrisorii insistă pe acest cuvânt: „școli”.

Ei refuză ideea ca unitățile de învățământ să fie transformate în simple secții sau grupe izolate, argumentând că rețeaua școlară trebuie să Pentru a nu lăsa loc de interpretări, organizațiile românești au pus pe masă un document tehnic impresionant: 14 pagini de amendamente.

Acestea vizează tot, de la statutul juridic al liceelor și mărimea claselor, până la modul în care se dau examenele. Deși au văzut varianta inițială a legii, românii spun că nu au fost lăsați să participe cu adevărat la scrierea ei.

În loc de un dialog real, minorității române i s-a cerut mai degrabă o susținere formală, „de fațadă”.

După o analiză atentă a textului ajuns în Parlament, concluzia este amară: deși există și prevederi bune, legea lasă nerezolvate problemele vitale. Acum, totul depinde de diplomația de la București.

Apelul este unul de maximă urgență: este nevoie de o mână întinsă pentru ca viitorul copiilor români din Ucraina să nu fie șters din legile Kievului.