România contribuie mai puțin la sistemul de sănătate decât alte țări, avertizează președintele CNAS

Ce deosebește modelul românesc de cel german?

Deficitul major al finanțării din domeniul medical din România a fost pus în evidență recent de conducerea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

Ultimele știri

Barbu la Agricultură: despăgubiri pentru secetă și credite la 1,95%PSD vizează indexarea pensiilor și scutirea de CASS pentru mame și veteraniPiloții români doborâd două drone deasupra Mării NegreIlie Bolojan explică votul PNL pentru Guvernul Niculescu și trecerea în opoziție

Horațiu Moldovan, care ocupă funcția de președinte al instituției, a emis un avertisment clar referitor la necesitatea injectării unor sume suplimentare în bugetul sectorului, contextul fiind acela că România se situează pe ultimele locuri la nivel european în ceea ce privește volumul cheltuielilor destinate sănătății, exprimat per locuitor.

Această situație alarmantă a fost detaliată într-o intervenție la Radio România Actualități, unde liderul CNAS a explicat că una dintre principalele cauze ale acestui decalaj structural este rata redusă a contribuției obligatorii impusă cetățenilor pentru asigurările de sănătate, o valoare semnificativ inferioară mediei din alte state membre ale Uniunii Europene.

O analiză comparativă realizată de oficial a scos în relief disparitățile existente între modelul românesc și cel german. În Germania, taxa de contribuție pentru sistemul de asigurări sociale de sănătate atinge nivelul de aproape 15 la sută, în timp ce în România acest prag este fixat la doar 10 la sută.

Moldovan a subliniat importanța acestui aspect, notând faptul că, deși procente respective se aplică unor baze de calcul diferite – adică salariile locale din fiecare țară – diferența proporțională rămâne substantială.

Acest exemplu servește drept argument pentru ideea că România și-a asumat legislativ o povară financiară mai ușoară pentru contribuabil, fără a lua în considerare pe deplin consecințele asupra calității și accesibilității serviciilor medicale.

Alte elemente critice ale ecuației financiare din sfera medicală privesc prețul inputurilor necesare furnizării de îngrijiri. Președintele CNAS a menționat că costurile produselor farmaceutice, materialelor sanitare specifice, precum stenturile, protezele, dezinfectanții sau alte echipamente, nu prezintă variații majore față de tarifele din restul Europei.

Practic, statul român achiziționează aceleași categorii de bunuri la prețuri similare cu cele din statele vecine sau partenere din UE, însă veniturile generate de contribuții sunt mai mici.

Această asimetrie, între costuri constante la nivel european și încasări reduse local, generează un dezechilibru cronic în bugetul asigurărilor de sănătate.

Problema se agravează și din cauza structurii demografice și statutului juridic al celor cuprinși în sistem.

Cum agravează structura demografică problema?

Conform datelor furnizate de conducerea CNAS, totalul asiguraților înregistrati ajunge la aproximativ 17 milioane de persoane. Din acest număr, doar circa 10,5 milioane sunt activi ca plătitori ai contribuției sociale de sănătate (CASS) în prezent. Restul populației asigurate, adică peste 6 milioane de indivizi, beneficiază de scutiri de la plata taxei.

Aceste categorii includ copiii, studenții, persoanele cu dizabilități recunoscute legal, precum și pensionarii care percep sume lunice sub pragul de 3.000 de lei.

Un aspect fundamental deosebește modelul românesc de cel din țări avansate, precum Germania. Deși și în sistemele moderne occidentale există categorii sociale scutite de plata directă a contribuțiilor, acestea nu rămân neasigurate.

În astfel de cazuri, statul respectiv intervine direct, virând sumele necesare către asiguratorul social pentru a acoperi riscurile acestor grupuri vulnerabile.

În România, contrar acestui mecanism, pentru cele peste 6 milioane de persoane scutite, nimeni nu suportă costul asigurării, iar întreaga povară financiară a îngrijirii lor cade exclusiv pe umerii celor 10,5 milioane de contribuabili activi.

Această concentrare a cheltuielilor pe o bază restrânsă de plătitori creează o tensiune majoră între veniturile disponibile și nevoile reale de servicii medicale pe care economia națională ar trebui să le finanțeze integral prin intermediul acelei contribuții minimale de 10 la sută.

Când i s-a adresat întrebarea dacă o eventuală majorare a cotei de contribuție ar facilita un acces mai prompt și eficient la sistemul de sănătate, Horațiu Moldovan a adoptat o poziție prudentă. El a specificat că nu îi revine casei de asigurări să dicteze politica fiscală sau socială din domeniu, deciziile de acest tip fiind apanajul altor autorități.

Astfel, deși datele sugerează o necesitate acută de refacere a echilibrului între venituri și cheltuieli, soluția tehnică de creștere a taxei rămâne subiectul unor dezbateri politice și legislative, în afara competenței directe a CNAS.

Situația actuală reflectă, în esență, o alegere istorică de a menține contribuția la un nivel scăzut, cu impact direct asupra capacității sistemului de a susține o rețea vastă de asigurați, dintre care o proporție semnificativă nu contribuie direct la finanțarea propriei protecții medicale.