Luca Niculescu explică de ce Ungaria a devenit membră OCDE în 30 de ani, iar România încă nu a reușit

De ce a durat atât de mult România?

Premierul desemnat de Nicușor Dan, Luca Niculescu, a subliniat importanța strategică a aderării României la OCDE, prezentând acest demers ca al treilea pilon major al proiectului național, după intrarea în NATO și în UE. Într-o interviu acordat DC News, Niculescu a evidențiat contrastul temporal dintre România și Ungaria: vecinul de la nord a fost membru al OCDE de aproximativ 30 de ani, în timp ce Bucureștiul încă parcurge ultimele etape ale dosarului de aderare.

Ultimele știri

Barbu la Agricultură: despăgubiri pentru secetă și credite la 1,95%PSD vizează indexarea pensiilor și scutirea de CASS pentru mame și veteraniPiloții români doborâd două drone deasupra Mării NegreIlie Bolojan explică votul PNL pentru Guvernul Niculescu și trecerea în opoziție

Noua conduită a explicat că principalul motiv este momentul în care a fost depusă cererea oficială de aderare. Deși relațiile cu OCDE au început în anii ’90, cererea a fost depusă pentru prima dată în 2004.

Ce a cauzat întârzierea?

Această diferență cronologică a generat un decalaj semnificativ față de alte state care au parcurs procesul la sfârșitul mileniului anterior.

Pe lângă factorul temporal, Niculescu a menționat și transformarea structurală a organizației: în urmă cu trei decenii, evaluarea candidaturilor se baza pe doar trei sau patru comitete, iar astăzi procesul implică analiza a 26 de comitete distincte.

Care e prioritatea imediată a noului guvern?

Niculescu a arătat că OCDE nu mai este doar un forum regional, ci un actor global cu impact care transcende granițele celor 38 de state membre. Organizația acționează ca secretariat pentru G7 și G20, consolidându-se astfel ca centru de greutate al politicilor economice mondiale. Aderarea României nu doar că își recuperează timpul pierdut, ci se integrează într-un sistem mult mai sofisticat decât cel din anii ’90.

Niculescu a abordat și dimensiunea politică a mandatului său, recunoscând dificultatea momentului. El a descris situația internă ca fiind marcată de o perioadă îndelungată de incertitudine, suprapusă asupra unui mediu economic și geopolitic tensionat. Prioritatea absolută pentru noua administrație este consolidarea unei majorități parlamentare coezive, capabilă să susțină un executiv ferm ancorat în axa europeană și euroatlantică. Consultările cu formațiunile parlamentare sunt deja în desfășurare, cu scopul de a forma echipa și de a stabili un program de guvernare realist.

Transparență și angajamente concrete!

Niculescu a promis transparență în prezentarea publică a rezultatelor negocierilor, inclusiv a priorităților strategice și a componenței guvernului.

Fără promisiuni utopice, el a insistat pe angajamente concrete: seriozitate în gestionarea resurselor publice, creșterea predictibilității pentru mediul de afaceri, onorarea obligațiilor internaționale, accelerarea investițiilor și reformelor structurale.

Protejăm națiunea în era informației?

Obiectivul final este un stat eficient în interesul tuturor cetățenilor.

Protecția nu se limitează la planul militar, ci include și capacitatea societății de a rezista valurilor de dezinformare și manipulări externe.

Un pas spre modernizare și solidaritate!

Niculescu a subliniat necesitatea întăririi „anticorpilor” sociali pentru a contracara aceste influențe negative. Există încrederea că o perioadă de stabilitate și construcție instituțională este posibilă, susținută de exemple recente de consens politic, menționate chiar și de președintele României.

Perspectiva pe termen lung a aderării la OCDE este prezentată ca o ancorare suplimentară a modernizării românești. Statutul de membru va consolida poziția țării în clubul democrațiilor consolidate, cu economii deschise și valori fundamentale împărtășite. În ultimii patru ani, eforturile concertate ale partidelor politice și ale instituțiilor centrale și locale au permis ca România să devină prima dintre cele opt țări candidate care a finalizat evaluările tehnice.

Construim punți, nu ziduri!

Acest succes a fost posibil datorită capacității unor actori cu apartenențe politice diferite de a transcende divergențele și de a privi spre interesul superior al României.

Metafora construcției de „punte” în loc de „ziduri” a fost folosită pentru a ilustra unitatea de bază a acestei inițiative, subliniind că cooperarea și dialogul sunt esențiale pentru progresul comun.