Bilanț dur la două decenii de UE: România a ratat majoritatea șanselor aderării

Euro, noul pilon al identității naționale?

Vasile Pușcaș, figura care a condus negocierile de aderare a României la Uniunea Europeană în perioada 2000–2004, a publicat recent o analiză detaliată privind impactul celor două decenii petrecute în structurile comunitare. Într-un interviu extins acordat jurnalistei Oana Despa, de la News. ro, cu ocazia aniversării a aproape 20 de ani de la intrarea oficială în UE, fostul negociator-șef a trasat un bilanț destul de sever.

Concluzia centrală a analizei sale este că România a capturat doar între 20 și 30% din potențialul real oferit de integrarea europeană, ratând astfel o serie de oportunități cruciale pentru modernizarea țării.

Pușcaș susține că progresul înregistrat a fost unul modest, marcat de absența unei viziuni strategice clare și de o gestionare problematică a resurselor financiare alocate. Criticile se extind asupra modului în care clasa politică a administat perioada post-aderare, considerând că guvernele succesive nu au știut să transforme apartenența la UE într-un motor real de dezvoltare.

Printre cele mai grave consecințe ale acestei perioade, expertul identifică exodul masiv de români în străinătate, fenomen pe care îl definește ca fiind o pierdere structurală majoră pentru țară.

În ceea ce privește perspectiva monetară, Pușcaș estimează că România va mai avea nevoie de încă un deceniu pentru a se alinia cerințelor zonei euro, subliniind distanța încă mare dintre starea actuală și obiectivul preconizat. Deși recunoaște că România a reușit aderarea formală, integrarea efectivă a rămas în urmă, transformarea politicilor europene de dezvoltare în realitate locală nefiind realizată pe deplin.

Obiectivul inițial era ca mecanismele de dezvoltare europeană să contribuie direct la ridicarea standardului de viață al populației, însă, în opinia fostului negociator, acest scop a fost parțial ignorat de autoritățile de la București.

„Participarea la masa decizională europeană nu poate fi singurul argument folosit pentru a afirma că România s-a integrat armonios în rețeaua de interdependențe a Uniunii”, explică Pușcaș. El amintește că, la finalul anului 2004, poziția României din punct de vedere economic era comparabilă cu cea a Poloniei.

Deși economia națională a înregistrat creșteri ulterioare, țara nu a reușit să capitalizeze pe deplin avantajele competitive care ar fi putut fi obținute printr-o planificare strategică riguroasă.

Astfel, mesajul transmis este clar: aderarea a fost un pas important, dar drumul parcurs pe traseul integrării europene a fost marcat de pași ezitanți și insuficienți.

O componentă esențială a criticii formulate de Pușcaș vizează administrarea fondurilor europene de-a lungul ultimilor 20 de ani. El argumentează că, în primele două perioade bugetare post-aderare, atenția autorităților s-a concentrat exclusiv pe atragerea banilor, neglijând elaborarea unei strategii coerente pentru cheltuirea eficientă a acestora în scopuri de dezvoltare economică și socială.

Imaginea evocată este aceea a unor guverne care „milogneau” cu mâna întinsă, așteptând să primească alocații din bugetul european, mai degrabă decât să planifice investiții strategice.

Totuși, expertul observă o schimbare de paradigmă în ultimii ani, când fondurile au început să fie tratate ca instrumente de investiție în infrastructura de transport și în sectorul social.

Rolul Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR) este salutat în mod special, deoarece a introdus programe de investiții în bunuri publice, iar progresele recente în acest domeniu sunt atribuite în mare măsură finanțării provenite de la Bruxelles.

Migrația românilor reprezintă altul dintre capetele de pont ale analizei lui Pușcaș.

Migrația, alt capăt de pont al analizei!

Extinderea pieței muncii la nivelul întregii UE a generat o mișcare demografică semnificativă, studii anterioare aderării, inclusiv cele realizate de Comisia Europeană, nu prevăzând o amploare atât de mare a exodului.

„Aceasta constituie o pierdere enormă și cu efecte pe termen mediu pentru România”, declară fostul negociator.

Explicația nu se limitează la factori pur economici; un rol determinant l-a avut și modul în care clasele politice au gestionat integrarea, fără a oferi cetățenilor o perspectivă clară și atractivă de dezvoltare internă.

Analiza se bazează pe date sociologice și pe interacțiunile directe cu emigranții, concluzionând că mulți români au ales alte state membre pentru că acolo au găsit un mediu instituțional mai aliniat așteptărilor lor privind transparența și respectarea regulilor.

De aici derivă o concluzie importantă: integrarea europeană trebuie realizată de cetățeni pentru cetățeni, nu de elite pentru elite.

Proiectul adoptării monedei euro este văzut de Pușcaș ca fiind un posibil nou pilon al identității naționale, deși recunoaște distanța curentă față de acest țintă.

La finalul negocierilor de aderare, exista o așteptare generală că România ar putea intra în zona euro la aproximativ cinci ani după accesie, condiționat de îndeplinirea criteriilor economice stringente.

Totuși, acest obiectiv a fost abandonat încă din prima parte a anului 2005, influențat de opțiunile unor grupuri de interese, inclusiv cele politice. În prezent, prioritatea ar trebui să fie adoptarea unei strategii de dezvoltare sustenabile, aplicată consecvent indiferent de partidele care ajung la putere.

Având în vedere nivelul actual de destructurare economică, financiară, socială și politică, expertul estimează că va fi necesar un deceniu pentru a „repara casa” și a ajunge în bună formă la poarta zonei euro.

Critica se extinde și asupra capacității României de a susține proiecte naționale de anvergură. Deși au existat multiple tentative de construire a unei viziuni de țară, acestea au rămas neterminate. Lipsa nu a fost una de Această situație a erodat încrederea cetățenilor în partidele politice, transformând percepția asupra acestora în cea de grupuri interesate exclusiv de propriile avantaje.

Cultura politică suferă, de asemenea, de o deteriorare, pentru care responsabilitatea este imputată elitei politice și intelectuale.

Pe de altă parte, mediul antreprenorial primește un compliment de la Pușcaș, care apreciază capacitatea unei părți importante a acestui sector de a se dezvolta prin forțe proprii, chiar și în absența sprijinului strategic statal.

În ciuda tonului predominant critic al bilanțului, Vasile Pușcaș se încheie interviul cu o notă optimistă privind viitorul României în Uniunea Europeană. El își exprima convingerea că următorii ani vor aduce schimbări pozitive, demonstrând încrederea în capacitatea țării de a corecta cursul și de a valorifica pe deplin statutul de membru al UE.

The post Fostul negociator-șef Vasile Pușcaș, bilanț dur la 20 de ani de UE: România a valorificat doar 20-30% din șansele aderării. Ce a mers greșit appeared first on spotmedia. ro.