Țiglele istorice de la Castelul Huniade se mută la Baza Uszoda

O viață nouă pentru materialele salvate?

După aproape două decenii în care a stat cu lacătul pe ușă, Castelul Huniade din Timișoara — administrat de Consiliul Județean — trece prin cea mai amplă reabilitare din istoria recentă. Lucrările, în valoare de peste 104 milioane de lei fără TVA, sunt executate de o asociere condusă de firma Construcții Erbașu SA. Odată cu intervențiile complexe de pe șantier, o parte din acoperișul original a fost dat jos.

Ultimele știri

Barbu la Agricultură: despăgubiri pentru secetă și credite la 1,95%PSD vizează indexarea pensiilor și scutirea de CASS pentru mame și veteraniPiloții români doborâd două drone deasupra Mării NegreIlie Bolojan explică votul PNL pentru Guvernul Niculescu și trecerea în opoziție

Vestea bună este că vechile țigle, aflate încă într-o formă de zile mare, n-au ajuns la groapa de gunoi, ci au fost salvate pentru un alt monument emblematic al orașului.

Vechile țigle s-au salvat!

Aceste piese de teracotă au ajuns tocmai la Baza Sportivă Uszoda, un loc cu greutate care tocmai a împlinit un secol de existență. Primăria Timișoara a confirmat că mutarea a fost posibilă datorită unei colaborări strânse cu CJ Timiș. Scopul? Să redea bazei sportive aerul ei autentic, în plin proces de salvare culturală. Din ecuație face parte și Asociația Arhabito, un nume cu greutate când vine vorba de protejarea monumentelor istorice.

Reprezentanții primăriei n-au ezitat să subțlinieze greutatea simbolică a gestului: prin refolosirea materialelor originale, trecutul orașului prinde din nou viață. Eforturile de la Uszoda n-au fost doar pe hârtie, ci s-au văzut cel mai bine în această toamnă. Zeci de voluntari mobilizați de Asociația Centrul Cultural Plai au pus osul la treabă și au muncit pe brânci în august și septembrie.

Primăria subliniază greutatea!

Chiar dacă rezultatele vizibile au mai lăsat de dorit la început, cel puțin o secțiune importantă din ansamblu a scăpat de riscul prăbușirii. De-a lungul vremeturilor, zona a fost o adevărată minge de ping-pong politică și administrativă, plină de promisiuni uitate. Pe vremea lui Nicolae Robu se vorbea de parcuri sau parcări subterane, pentru ca apoi administrația lui Dominic Fritz să propună un centru cultural în aer liber.

Iată că proiectul de acum deschide un nou capitol pentru clădire. Când administrația locală, cea județeană și ONG-urile trag la aceeași căruță, până și cele mai uitate bijuterii arhitecturale ale Timișoarei își pot recăpăta strălucirea.