România și ratingul de țară: o victorie a deprimării naționale

Economia României a trecut prin trei verificări recente!

România și notele de credit: triumful pesimismului în spațiul public

Ultimele știri

Barbu la Agricultură: despăgubiri pentru secetă și credite la 1,95%PSD vizează indexarea pensiilor și scutirea de CASS pentru mame și veteraniPiloții români doborâd două drone deasupra Mării NegreIlie Bolojan explică votul PNL pentru Guvernul Niculescu și trecerea în opoziție

Uniformitatea desprinsă din recentele analize realizate de instituțiile internațiale de rating a pus în evidență, cu o claritate fără precedent, monotonia din peisajul nostru civic.

Indiferent de concluziile finale sau de așteptările inițiale, mecanismul de propagare a stării de spirit negative a reușit o victorie categorică, greu de contestat.

Dacă s-ar fi purtat o discuție autentică pe marginea subiectului, dacă liderii de opinie ar fi manifestat curiozitate intelectuală, sau dacă măcar un participant ar fi ieșit din raia fixă a narativului apocaliptic generalizat – sau, de ce nu, ar fi exprimat regretul față de un rezultat considerat predestinat, fără ca nimeni să fie capabil să precizeze cine anume ar fi stabilit acest destin – atunci arena publică românească ar fi fost, metaforic, salvată.

În schimb, totul a rămas la fel: absența totală a nuanțelor, lipsa oricărei problematizări și doar tăierea seci a afirmațiilor, automate și lipsite de rigoarea necesară unei gândiri critice. Mai grav, am asistat la o celebrare aproape vizibilă a defecțiunilor care ne amenință.

Pe parcursul ultimelor luni, economia României a fost supusă a trei verificări distincte, efectuate de cele trei mari agenții internaționale, cunoscute sub denumirea de „The Big Three”. Secvența a început cu raportul publicat de Fitch la data de 31 iulie, a continuat cu analiza Moody’s, prezentată pe 7 august, și s-a încheiat cu comunicatul Standard & Poor’s, difuzat la 2 octombrie.

Conform detaliilor care au devenit publice, prima dintre misiunile de audit a generat tensiuni reale, reprezentanții noștri depășind limita admisă la „examinare” și după o formă de contestație a primei decizii.

Celelalte două instituții, urmând logica colaboratorilor care tind să se alinieze, au parcurs procesul cu o ușurință vizibilă.

Cu toate acestea, emițătoarele de televiziune din România au anunțat, încă dinainte de destituirea executivului condus de Ilie Bolojan, faptul că țara noastră va coborî în categoria „junk”.

Agențiile au infirmat prognozele catastrofale interne?

Realitatea s-a dovedit a fi diferită: toate cele trei organisme au păstrat nota existentă anterior, respectiv „BBB-, cu perspectivă negativă”.

Dacă astfel, care este elementul surprinzător din această aparentă „non-știre”?

Atitudinea tenace adoptată de emisiuni și posturi de TV care ne-au transmis, aproape în fiecare seară, convingerea fermă că am intrat în zona de risc major și că soarta economică este sigilată.

Fiecare episod media a fost urmat de listarea calamităților preconizate: explozia cursului valutar și deprecierea monedei naționale (fenomen care, totuși, s-a produs independent de orice decizie), incapacitatea de a contracta împrumuturi (o afirmație discutabilă, având în vedere că statele aflate efectiv în „junk” pot accesiona credite, uneori la costuri mai reduse decât cele disponibile pentru noi), și retragerea capitalurilor externe (deși, în ciuda faptului că „BBB-, cu perspectivă negativă” reprezintă pragul minim recomandat pentru investiții, presă locală abundență în vești despre proiecte productive din țările vecine, aflate în zona „junk”).

După ce cele trei agenții au emis decizii care infirmau prognozele catastrofale vehiculate intern, reacția a fost de o tăcere uimitoare. Nimeni nu a recunoscut o eroare de anticipare sau o grabă în formularea concluziilor. Ba mai mult, s-au ridicat voci care insistau că „suntem deja în junk”. Este evident că moderatorii nu au solicitat explicații privind logica acestei afirmații. O adăugare simplă, cum ar fi „de facto”, ar fi putut oferi o anumită valabilitate argumentației.

Dar tonul general apocaliptic din studiouri se alinia perfect cu aceste declarații, iar posesorii acestor opinii au fost lăsati în pace, fără a fi deranjați cu întrebări.

Este aproape imposibil de oprit un astfel de vârtos media.

Moda de a disemina aproape zilnic certitudini apocaliptice pare a fi fost inițiată de un fost parlamentar liberal, o persoană cu o expertiză remarcabilă în domeniul energetic – aspect pentru care îi acord deplină considerație – dar și cu o inclinarea marcată de a lăuda, fără discernământ, politicile liderului ungar Viktor Orban, cu o fervoare care depășește explicația simplă a convingerilor analistice. Mă amintesc clar cum, într-o seară anume, acesta a pronunțat, cu un accent extrem de autoritar, chiar și data exactă în care „vom intra în junk”.

În acest context homogen, este inevitabil să observăm că unii cetățeni români, în special prim-ministrul și ministrul finanțelor, au depus eforturi concrete pentru a preveni o nouă scădere a notei de credit a țării. Chiar dacă atmosfera de pesimism omniprezent le-ar fi facilitat enorm munca, permițându-le să se alinieze mulțimii, să accepte retrogradarea sau chiar să o aplaudze, pentru a da ulterior vina pe opoziție – conform unui obicei politicos, consacrat dar defectuos, specific actorilor noștri – ei au ales o altă cale.