Marina Vlady, actriță de legendă a cinematografiei, a murit la 88 de ani

A lucrat cu regizori mari: Godard, Welles, Tavernier, Marker, Scola?

Marina Vlady, una dintre cele mai remarcabile fețe ale cinematografiei europene, a murit la vârsta de 88 de ani. Familia a confirmat decesul prin AFP, spuneând că a fost înconjurată de cei dragi și de animalele de companie în ultima zi de viață, joi.

Ultimele știri

Barbu la Agricultură: despăgubiri pentru secetă și credite la 1,95%PSD vizează indexarea pensiilor și scutirea de CASS pentru mame și veteraniPiloții români doborâd două drone deasupra Mării NegreIlie Bolojan explică votul PNL pentru Guvernul Niculescu și trecerea în opoziție

A lăsat în urmă o carieră de peste 80 de filme, jucând în producții din Italia, Franța și chiar România. Debutul ei a avut loc la 16 ani, în „Avant le déluge” lui André Cayatte, film pentru care a primit Premiul Suzanne Bianchetti, o distincție rezervată tinerelor actrițe cu mare potențial.

În 1965 s-a căsătorit cu regizorul Robert Hossein, care a avut o influență decisivă în cariera ei, distribuind-o în mai multe dintre filmele sale. Din această uniție au rezultat doi fii. Mai târziu a avut un al treilea copil din relația cu Jean-Claude Brouillet, un aventurier cu care a împărtășit și părțile mai puțin cunoscute ale vieții.

A lucrat cu marii regizori ai epocii: Jean-Luc Godard, Orson Welles, Bertrand Tavernier, Chris Marker și Ettore Scola. Prezența ei nu s-a oprit la granițele Franței și Italiei. În România a jucat în „Steaua fără nume” (1966), film regizat de Henri Colpi, iar recent a fost prezentă în documentarul „Triton” (2024) al regizoarei Ana Lungu.

Fiica unei foste dansatoare și a unui aviator al armatei franceze – care era și tenor de operă – Marina Vlady a explorat și muzica. A înregistrat două albume cu surorile sale sub numele de scenă „Les sœurs Poliakoff”.

Viața ei afectivă a fost intense și publică. În 1969 a început o relație cu Vladimir Vissotsky, cântărețul și poetul rus, cu care a trăit în Moscova până la moartea lui în 1980. Această iubire a inspirat cartea „Vladimir sau zborul oprit” (1987), adaptată ulterior la teatru. În total a scris zece volume, printre care memoriile „24 de imagini/secundă” (2005).

În anii 1970 a balansat autor cinema și comedii, cum Toată lumea e frumoasă!

În anii 1970 a balansat între cinema de autor și comedii de succes, jucând în filme precum „Toată lumea e frumoasă, toată lumea e drăguţă” lui Jean Yanne și „Să înceapă petrecerea” lui Bertrand Tavernier. Unul dintre apogeele carierei a fost premiul pentru interpretare la Festivalul de Cannes în 1963, pentru rolul din „Le lit conjugal”.

Activismul social a fost un pilon al existenței ei.

Fiii au declarat că a fost o femeie generoasă, implicată politic, care a susținut drepturile imigranților fără acte și dreptul la locuință. împreună cu Léon Schwartzenberg, ultimul ei partener, a fondat DAL, asociația pentru dreptul la locuință.

Implicarea ei a început devreme, cu sprijinirea „Manifestului celor 343” în timpul războiului din Algeria.

Pe lângă această știre, pe site au apărut și alte articole. Unul critiquează teste PISA, comparându-le cu măsurarea pere în loc de mere.

Un alt articol demonstră că blocajul politic nu a scumpit împrumuturile României, spuneând că „Mureșan nu există în ecuație”. În domeniul social se oferă sfaturi pentru gestionarea persoanelor toxice prin nouă metode inteligente. Sportiv, Haaland a remarcat în victoria Norvegiei cu Danemarca, într-o seară spectaculoasă la startul Ligii Națiunilor.

Alte subiecte: scumpirile alimentelor cauzate de El Niño, un avertisment al unui general NATO către Kremlin („Mai bine să nu încerce sub comanda mea”), avertizarea lui Papa Leon al XIV-lea privind pericolul unei Apocalipse AI, pierderea locurilor de muncă în IMM-uri (plecările depășind angajările), susținerea lui Hagi și „tricolorii” de către micul campion european de tenis de masă, vremea la București (6 grade) și un trend despre încercarea Audi de a opri importul.